Creat de oameni, mediul electronic este imaginat ca o replică a realităţilor care ne înconjoară, însă, la un nivel mai abstract. Pericolele din lumea reală, transpuse în acest univers se abstractizează şi ele, devenind furturi de identitate, de informaţii, atacuri de forţă brută. Inamicii sunt nevăzuţi, agresiunile pot veni oricând şi de oriunde.
Cu cât tehnologia va evolua şi dispozitivele de comunicare şi informare electronică vor fi tot mai mult interconectate, şi ameninţările informatice vor avea o altă amploare, răspândindu-se mai rapid şi producând pagube mai mari. Cât suntem de conştienţi de pericolele la care ne expunem în momentul în care ajungem la serviciu, deschidem computerul şi ne verificăm banala căsuţă de e-mail sau când ne întoarcem acasă şi intrăm pe "messenger" să vedem care dintre vecinii de bloc mai este pe poziţii? Securitatea informatică nu ţine de paranoia, nici nu reprezintă un lucru foarte complicat; e vorba doar de informare şi de atenţie, un minimum de efort pentru a ne proteja informaţiile personale şi viaţa privată.
Care ne sunt inamicii?
"Adware-ul reprezintă un software instalat de obicei de unele aplicaţii pe lângă componentele aplicaţiei propriu-zise (software third party ataşat). Acest tip de program nu reprezintă o ameninţare directă, de multe ori singura problemă reală fiind traficul de Internet generat. De cele mai multe ori, problemele vin de la celelalte aplicaţii instalate.
Spyware-ul reprezintă orice tehnologie ce ajută la adunarea de informaţii despre o persoană sau organizaţie fără cunoştinţa lor. Aici trebuie menţionat faptul că există categorii, spyware legal (comercial) şi cel de tip malware. Spyware-ul legal, este găsit în produse existente pe piaţă, folosite pentru monitorizarea şi supravegherea utilizatorilor unui anumit calculator. Pe scurt, este folosit pentru spionare legală. Poate fi folosit pentru monitorizarea copiilor sau angajaţilor, fiind un instrument extrem de util. Ce-a de-a doua formă de spyware este concepută de către autorii de malware şi are ca scop furtul de informaţii (parole, informaţii şi documente confidenţiale, etc). Toate datele adunate sunt trimise către autorul programului, care le poate vinde părţilor interesate. Spyware-ul ilegal poate ajunge pe un calculator adus de alte aplicaţii malware sau prin exploatarea unor probleme de securitate. Malware include:
• Viruşii - programe care infectează fişierele şi se răspândesc prin autoreplicare
• Troienii - programe care ajung pe calculator impersonând drept alt program
• Backdoor - o portiţă către calculatorul pe care s-a instalat care predă controlul creatorului sau altor persoane.
• Viermi - programe ce se răspândesc în reţea, prin Internet sau prin reţele peer-to-peer (ex; DC++)
• Mass-maileri - programe care se răspândesc prin ataşamente e-mail
• Rootkits - mod de ascundere a unor programe şi activităţi: mai exact, este un program care foloseşte vulerabilităţi sau funcţii nedocumentate în sistemul de operare astfel încât să îşi ascundă prezenţa utilizatorului sau altor programe; el ascunde nu doar faptul că există şi rulează, ci şi ceea ce face.
Sursa: Bit Defender
Spamul este un e-mail nesolicitat. Phishing-ul este o formă de spam. Prin mesaje care par a veni de la site-uri de încredere şi foarte cunoscute, se încearcă obţinerea de informaţii personale şi financiare de la destinatarul e-mailului. Website-urile care sunt frecvent folosite în falsificarea acestui tip de mesaje sunt PayPal, eBay, MSN, Yahoo, BestBuy, America Online etc. ÃŽn România prima încercare de phishing a fost după inundaţiile din vara anului 2004, când au fost trimise e-mailuri folosind în mod fraudulos imaginea BNR pentru a aduna bani/informaţii personale.
ÃŽn domeniul securităţii IT termenul de «Social Engineering» (Inginerie Socială) reprezintă metoda folosită de creatorii de viruşi sau hackeri pentru a obţine informaţii sau controlul asupra unui calculator. Cei care folosesc această metodă se bazează pe slăbiciunile destinatarilor.
Ingineria socială este foarte folosită în principal în cazul mesajelor de tip Mass - Mailer (mesajelor cu ataşamente virusate), viruşilor cu răspândire prin reţelele "peer-to-peer" sau mesajelor de tip phishing, fiind principala metodă de convingere a destinatarilor să deschidă ataşamentele sau să dea informaţiile cerute - de cele mai multe ori strict personale. Tehnicile de inginerie socială sunt folosite şi în afara Internetului, manipulatorul obţinând accesul la calculatorul vizat folosindu-se de vanitatea, frica sau neatenţia persoanelor vizate. Câteva exemple de folosire a tehnicilor de inginerie socială în România sunt: virusul Antiman şi încercările de phishing din 2005 (cazul BNR - din perioada inundaţiilor).
Pharming-ul este o tehnică prin care coduri maliţioase instalate pe un PC sau un server redirecţionează utilizatorii către site-uri false, fără cunoştinţa sau acceptul acestora. Atacurile de tip pharming pot oferi atacatorilor informaţii de genul: nume de utilizatori, parole sau conturi şi coduri PIN. Uneori există posibilitatea ca victimele să nu îşi dea niciodată seama că au fost atacate, folosindu-li-se doar datele personale în diferite scopuri.
Conceptul de "pharming" derivă din cel de "phishing", care reprezintă folosirea tehnicilor de inginerie socială pentru a obţine informaţii de acces precum nume de utilizatori sau parole. Dacă phishing-ul se foloseşte de mailuri care arată ca venind din partea unora dintre cele mai populare site-uri web pentru a obţine datele personale şi financiare ale destinatarilor, pharming-ul face mult mai uşoară obţinerea acestora pentru că nu necesită nici un efort conştient din partea destinatarului" (Sursa: Bit Defender)
Colaborarea cu specialiştii, apreciată de companiile mari
Un alt nivel al securităţii este cel implementat la nivelul companiilor, care pentru a-şi proteja activitatea este necesar să gândească anumite politici de securitate şi să le aplice. Acestea includ instalarea de antivirus şi firewall, reglementarea accesului la Internet şi educarea personalului care trebuie să ştie exact ce informaţii sunt confidenţiale şi ce informaţii pot fi făcute publice.
Sursa: Softwin
Un studiu recent realizat de Bit Defender arată că securitatea reţelei informatice este tratată cu maximă seriozitate de companiile mari româneşti, conştiente de pierderile uriaşe de bani şi de imagine provocate de atacurile informatice. Sondajul, realizat pe 50 de companii cu peste 100 de angajaţi, şi-a propus să determine atitudinea şi nivelul de satisfacţie al responsabililor IT, în ceea ce priveşte soluţiile de securitate utilizate. ÃŽn cele mai multe cazuri, achiziţia programelor software de securitate s-a făcut în urma unei testări tehnice şi a comparaţiei cu alte produse similare. Au fost evaluate diferite criterii cum sunt: serviciile de asistenţă, usurinţa în utilizare, eficienţa în detecţie, stabilitatea, preţul şi, nu în ultimul rând, renumele mărcii.
Pentru cei intervievaţi, foarte important este ca siguranţa pe care o furnizează produsul în sine, să fie dublată de cea oferită de specialişti. Dintre serviciile adăugate cele mai apreciate sunt cele de suport tehnic.
Securitatea, înţeleasă greşit de IMM-uri
Situaţia în ceea ce priveşte securitatea în majoritatea companiilor mici şi mijlocii româneşti, nu este tocmai îmbucurătoare, consideră experţii în domeniu cu care am stat de vorbă. "Securitatea nu e bine înţeleasă la nivelul României. Cunosc companii care spun că şi-au securizat calculatoarele importante, au instalat un firewall sau un antivirus pe cinci, şase calculatoare din reţea, dar au «uitat» să instaleze aceleaşi metode de securitate în întreaga organizaţie.
ÃŽn acel moment soluţiile nu aduc nici o plus-valoare", afirmă Mădălin Matica, director al operaţiunilor europene, Dot Commerce.
Există o lege în securitate care spune că securitatea unei organizaţii sau a unui proces este dată de cea mai slabă verigă, or, în momentul în care calculatorul de la secretariat nu este protejat, este uşor de accesat, fiind cea mai slabă verigă, acela este nivelul de securitate al companiei.
Concurenţa între companii sporeşte pericolele informatice
Pericolele se vor dezvolta întrucât şi concurenţa în România creşte: în acest moment apar zilnic companii noi care doresc să preia din «market share-ul» companiilor existente. Sunt companii tinere care aplică tehnici de "guerilla marketing" unde totul este permis, inclusiv furtul bazelor de date. Există deja burse şi forum-uri în România pe care se licitează baze de date şi de unde pot să cumpăr baze de date ale unei companii sau un milion de adrese de e-mail. Aceste furturi sunt posibile tocmai din cauza absenţei unei politici de securitate. Nu dezvoltarea tehnologică va creşte nivelul de securitate al companiilor din România, ci înţelegerea problemelor", este de părere Matica.
_______________________________________
:< 4 8 15 16 23 42 *execute*
TOATA LUMEA ESTE INVITATA PE NOUL FORUM!
http://hackpedia.info/
|
